Un an mai tarziu

Nu imi vine sa cred ca a trecut un an de cand nu am mai scris nimic aici. E ingrozitor; am lasat blogul sa se stinga usor. Se pare ca nu a mai avut loc in viata mea, pe langa toate schimbarile care au avut loc.
Ultimul post era despre cum "mi-am gasit si eu nasul/nasii" in sfarsit! Si ce nasi mi-am gasit. Sa-mi traiasca! :)
De un an de zile, am alt loc de munca (ca sa povestesc despre pentru asta ar trebui un blog separat - colegii stiu de ce), am asistat la bucuria prietenilor mei, care si-au marit familiile, fie prin casatorie fie prin aducerea pe lume a unor minunati copii (capitolul asta inca nu s-a incheiat), am organizat o nunta, am organizat o luna de miere, am facut planuri, le-am dus pana la capat, le-am schimbat si apoi am mai facut altele.
M-am bucurat de viata alaturi de familie si prieteni. Cel mai important este ca mi-am facut si eu, oficial, familia mea. Asa ca din toamna sunt (o) doamna! :)
Maine poimaine o sa trebuiasca sa pun poze de la Craciun. Doamne, cum zboara timpul! Craciunul trecut a venit cu vesti foarte bune, sper ca si acesta sa fie la fel de fericit! La fel doresc tuturor! Sarbatori fericite!

Iar familiei si prietenilor care au fost alaturi de noi tot anul ce a trecut, le multumesc din inima!! Va iubesc! Prezenta voastra in viata mea, a noastra, conteaza cel mai mult!

maraton..

Ce poate fi mai placut (pentru finantele unei familii) dupa concediul de vara, unde deja ai cheltuit banii din dotare pana la ultimul leu?! O invitatie la o nunta de la care nu poti sa lipsesti!! Ce poate fi mai bine decat o nunta?! Doua nunti la care nu poti sa lipsesti.. dar ambele in aceesi zi!!

Prin asta am trecut noi saptamana trecuta, la 2 zile dupa ce ne-am intors din concediu. Sambata la ora 10 eram la coafor, la ora 12 eram acasa la mireasa numarul 1, la ora 16 la biserica iar la ora 18 la starea civila (da, ei au avut mai intai biserica si apoi starea civila). Intamplarea a facut ca cele doua prietene ale mele sa aiba starea civila la cateva minute distanta, si uite asa am putut merge la amandoua.

Asa ca: intram cu mireasa numarul 1.. Dl. Primar oficiaza ceremonia rapid, isi spune discursul, se da cu subsemnatul, se pupa, se bea sampanie, multi ani traisca... iesim afara. Cat timp se faceau poze aici, mergem la nunta numarul 2. Intram: acelasi primar, acelasi discurs, alta sampanie, multi ani traiasca.. iesim afara.

Avem timp sa facem o poza (ultima poza care are loc de card) cu mirii numarul 1. Gata ei au teminat, trebuie sa mergem la restaurant. Ne bagam peste nunta numarul 2. Rugam mirii si invitatii sa ne ierte, ca ne grabim, dar vrem si noi o poza cu ei. Zis si facut. Am terminat aici. Mergem la restaurant la nunta numarul 1 sa facem intrarea. I-am prins din urma! EEEEE!!! Intram cu totii, iar pupaturi, iar sampanie, iar la multi ani! Ne cautam repede locurile la masa si... plecam! Cum unde? La vreo 200 m de restaurantul numarul 1 este biserica unde se cununa mireasa 2.

Fugim pentru ca ceasul imi zice ca am putea intarzia. Neeaaaahh!! Se pare ca s-a intamplat ceva, pentru ca desi suntem acolo la ora care trebuie, e o cununie in desfasurare, mai e una la rand, iar apoi urmam noi. Am stat vreo 30 de minute acolo... nu mai puteam.. trebuia sa merg acasa sa arunc sandalele din picioare si sa imi iau altceva mai comod. Am plecat si am revenit la nunta numarul 1, unde am si stat pana la la ora 1 am, cand am plecat la nunta 2. Dansat vreo 2 hore, mancat vreo 2 feluri de mancare, baut un pahar cu vin, dat bani la miri, plecat la nunta 1, unde am ramas pana la terminare.

Si ca totul sa fie magnific, cu vreo 30 de minute inainte de plecare a inceput o ploaie, de nu te vedeai om cu om. Dar pana la masina mai este de mers: vreo 30 de metri si de urcat tot cam atatea scari; frumoooos.

Am ajuns acasa rupti: la buzunare si de oboseala!
Dar pentru prieteni, as mai face-o inca o data!

Saptamana viitoare mai mergem la o nunta! SI GATA!! Pana la anul luam o pauza! Buget in reconstructie!!

Later edit: punem cateva poze sa vada lumea ca nu povestim din cartile lui Creanga :)

din fericire

Unii oameni nu se schimba niciodata. Chiar daca trec ani, sau distanta dintre noi se mareste, ei raman aceiasi prieteni. Asta imi demostreaza mie ce inseamna cu adevarat prietenia. Faptul ca unul dintre prietenii mei incearca sa imi intinda o mana de ajutor cand stie ca nu trec prin cele mai bune momente, imi lumineaza ziua.

M-a binecuvantat Dumnezeu cu prieteni buni si sunt fericita. M-am convins ca nu trebuie sa vorbesti in fiecare zi cu o persoana, ca sa te asiguri ca inca iti este prieten. Un gest venit la momentul potrivit se transforma in acea reasigurare de care uneori avem nevoie.

Merry Merry Christmas to you all

Sarbatori fericite tuturor! Sper din tot sufletul ca simtiti sarbatoarea, si nu numai carnatii si friptura de porc! :)

Anul asta avem un brad special. Adus de noi de la mama lui de pe munte, de la Odorheiul Secuiesc. Multumim Dan! :D

In prima zi de Craciun, ne-am intalnit cu o parte dintre prietenii nostri, la noi acasa, la o fripturica, un pahar de vin si o felie de tort. Tot ei ne-au ajutat si am si impodobit bradul.

A fost frumos, a fost special: atat escapada la Oderheiul Secuiesc, cat si primele zile de Craciun.

Maine mergem la Bucuresti o fuga, o plimbare! Daca e sarbatoare.. sarbatoare sa fie!