Desi am nevoie de liniste, stau cu castile in urechi, cu muzica la maxim. E singurul mod de a ma relaxa acum cand spatiul mi-a fost invadat de multe cuvinte pe minut, rostite tare, din ce in ce mai tare.

Stie cineva genul acela de persoane care, desi te stiu de maxim 30 de secunde, ti-au pus deja 5 intrebari si ar mai avea inca 10 pregatite? Genul care, in orice gamalie de ac vede o poveste? Dar, pe mine nu ma intereseaza sa te ascult, ce, gamalia mea?

Stiu ca un spatiu comun trebuie impartit, cu bune si cu rele si tocmai din motivul asta scriu, in loc sa tip, dar daca nu aveam muzica si zgomotul meu care sa acopere galagia de langa mine, nu stiu ce faceam.

A inceput

...vacanta!! Sa inceapa sarbatorileeee!!!!

I feel so blessed

I thank God for all that He has blessed me with: a beautiful family, a husband that loves me, good friends that are with us in good and in bad times.


With all of them i want to celebrate today my one year wedding anniversary.

Sotului meu, care este mereu langa mine sa ma sustina,sa ma iubeasca, sa ma uimeasca, ii multumesc pentru fiecare moment in care ma face sa ma simt cea mai speciala.

Te iubesc Honey Bunny!!!

Azi am invatat ca

albusul de ou nu se mai bate spuma (nici dupa jumatate de ora de batut) daca pe paleta sau pe bolul in care se bate sunt chiar si vagi urme de grasime.

N-am stiut. Paleta mea avea un pic de unt, dar am insistat sa bat la albus pana aproape ca imi era teama ca o sa imi ia foc mixerul in mana. Am sunat-o pe mama sa o intreb ce au ouale, or fi vechi ? Am incuiat-o si pe ea, pentru ca fiind o gospodina foarte buna (dar nu destul de informata) nu s-a intalnit cu situatia asta pana acum. A avut totusi o idee buna, chiar evidenta as putea spune: cauta pe internet! Zis si facut! Si uite asa am aflat si eu, ceea ce v-am impartasit si voua. .. pentru cine era interesat :)

O seara buna! ;)

urmarea

Se pare ca o sa mai gatesc pui si cu alta ocazie! Testul de ieri, a fost unul reusit. Dupa vreo ora de cautat reteta si vreo 2 ore jumatate de stat la cuptor, puiul a fost gata; si chiar bun de mancat.. go figure! ha!

before and after

Calitatea pozelor lasa de dorit, stiu, dar aparatul foto avea bateria pe zero, asa ca m-am folosit de telefon, care nu reactioneaza prea bine in caz de lumina slaba.

I need a drink!!!

Tocmai am pierdut (cel putin) 45 de minute bune, cautand, in primul rand toate revistele de retete din casa, apoi IN toate revistele de reteta din casa, (THE) reteta de pui la cuptor, pe care mi-am propus sa o fac nca de anul trecut.

M-au trecut toate apele si m-au luat toti nervii, negasind minunatia de reteta. Da, trebuia sa fie ACEA reteta, pentru care am cumparata (din amintiri) ingrediente ieri.

Am cedat.. nu am gasit revista!!! aaaaaaaaaahhhhhhh!!!!!

Am zis sa caut in arhiva mea de bloguri de retete, hotarata sa fac cumva puiul asta numai sa scap de el!

Desigur.. reteta era pe net, bagata la Favorite! si nu in revista!!!!

Au fost cele mai frustrante 45 de minute din anul asta, asa ca: I need a drink!! :)) Nu mai pupa puiul asta vin!! Il beau eu, de bucurie ca (m-a) am gasit reteta!!!!

Daca nu imi iese ca in poza asta, nu mai fac pui in viata mea :))

Un an mai tarziu

Nu imi vine sa cred ca a trecut un an de cand nu am mai scris nimic aici. E ingrozitor; am lasat blogul sa se stinga usor. Se pare ca nu a mai avut loc in viata mea, pe langa toate schimbarile care au avut loc.
Ultimul post era despre cum "mi-am gasit si eu nasul/nasii" in sfarsit! Si ce nasi mi-am gasit. Sa-mi traiasca! :)
De un an de zile, am alt loc de munca (ca sa povestesc despre pentru asta ar trebui un blog separat - colegii stiu de ce), am asistat la bucuria prietenilor mei, care si-au marit familiile, fie prin casatorie fie prin aducerea pe lume a unor minunati copii (capitolul asta inca nu s-a incheiat), am organizat o nunta, am organizat o luna de miere, am facut planuri, le-am dus pana la capat, le-am schimbat si apoi am mai facut altele.
M-am bucurat de viata alaturi de familie si prieteni. Cel mai important este ca mi-am facut si eu, oficial, familia mea. Asa ca din toamna sunt (o) doamna! :)
Maine poimaine o sa trebuiasca sa pun poze de la Craciun. Doamne, cum zboara timpul! Craciunul trecut a venit cu vesti foarte bune, sper ca si acesta sa fie la fel de fericit! La fel doresc tuturor! Sarbatori fericite!

Iar familiei si prietenilor care au fost alaturi de noi tot anul ce a trecut, le multumesc din inima!! Va iubesc! Prezenta voastra in viata mea, a noastra, conteaza cel mai mult!

Ei na, c-a venit si randul meu si mi-am gasit si eu nasul... sau mai bine zis nasii.

Dar pentru prima data, asta nu e de rau!

It was an amazing Christmas, but not because of the food.. hahaha, but because of all the good news, because of the family all the good friends that are so special to us.

I don't know what you did, but I had the time of my life!

Intre doua... ninge tare

Ieri a nins prima oară iarna asta! Deși drumurile sunt in marea lor majoritate închise sau foarte greu de circulat pe ele, mie îmi place mult de tot. E zăpada la care visam de ani de zile. E superb. Ieri dimineață, când m-am trezit și am dat la o parte draperiile am avut surpriza să văd alb în fața ochilor. A nins de ieri fără oprire. Îmi place de mor!! Visam eu la un Crăciun alb, și se pare că sunt foarte aproape să îl am.
Dar ziua de ieri a fost una specială din mai multe motive: ieri m-am întors la grădiniță(e). Obișnuită deja să alerg între două nunți, aseară am alergat între două.. grădinițe; adică două serbări date de grupa mică și grupa mijlocie pentru, desigur, Moș Crăciun! La câțiva kilometri distanță, dar și începând la o diferență de doar jumătate de oră, îți zic, nu a fost o sarcină ușoară să ajung la amandouă. Alergând prin viscol (nu foarte mult, desigur) cu un copil , răcit, de 4 ani, cu teama să nu întârzii (mai mult el decât eu), nu e deloc amuzant.
Ajungem: sala e plină, copii pe scenă, părinti pe scaune, mai să înceapă serbarea. Uităm de 'rușine' și îl schimbăm pe micuț, acolo pe o masă. Oricum, era prea multă lume să ne observe cineva.
Începe serbarea! În primul act el nu intră; nu are rol. E bine! Așa are timp să se obișnuiască cu atmosfera. Am avut ceva emoții, ținând cont că la serbarea de anul trecut nu a vrut să spună poezia, nu a vrut decât acasă. Mă rog, până la urmă, după 'încălzirea' de rigoare și-a revenit.
Am avut timp să stăm, să admirăm și să filmăm două dansuri, pentru că era deja târziu. Trebuia să ajungem la serbarea nepoțelului meu, Mario. Era prima lui serbare, așa ca nu puteam lipsi pentru nimic în lume.
Traficul era îngrozitor!! Se circula.. mai mult.. nu! Întârziem, dar intr-un final ajungem și.. găsim ușile încuiate. Într-un final ne deschide cineva așa că fug până la etajul doi, rugându-mă să nu fi pierdut prea mult. Dar Doamne-Doamne e mare, cum bag capul pe ușă, imi văd voinicul și pe doamna educatoare, care strigă numelele piticului ce urma să-și recite poezia: Diaconu Mario. Pe cuvânt că am avut emoții. Simțeam cum inima îmi bate din ce în ce mai tare. Dar nu aveam de ce, piticul meu s-a descurcat de minune. Nu puteam fi mai mândră de el, nici dacă îl făceam eu!
A fost frumos, au cântat, au dansat (m-a mirat cât de bine știa pașii și fiecare mișcare care urma) și totul a fost bine. A venit chiar și Moș Crăciun! Aici aveam din nou emoții, pentru că știam că îi era un pic teamă de uriașul îmbrăcat în roșu. Dar a fost bine, chiar foarte bine și îi multumesc lui Dumnezeu că le-a aranjat în așa fel încat să fim în două locuri în același timp. Eu așa am simțit.

În prima poză, Mario, piticul. În a doua poză, Andrei, voinicul!

Cum?! Deja?!

Este 1 octombrie. Deja?! Imi zice si mie cineva unde se duce timpul asta?! Unde se grabeste?!

Parca abia a trecut Pastele si deja maine-poimaine incepem pregatirile pentru Craciun. Probabil nu putin au inceput deja sa se intereseze de pachete de vacanta pentru sarbatorile de iarna.

Mie nu imi vine sa cred cat de repede trece timpul. Si cat de mult se pot schimba lucrurile pe masura ce mai rupem o fila din calendar.

Faceam zilele trecute o retrospectiva, impreuna cu o prietena. Acum 2 ani, abia ma angajasem, intr-o firma mica, dar care la momentul respectiv promitea multe. intrasem in cel mai tare colectiv pe care il avusem pana atunci la servici. Iesem cu totii, inclusiv sefii, la un cocktail (;) dupa program, aveam incredere unii in ceilalti. Nimeni nu era frustrat, nimeni nu urla, nu tipa, nu facea urat. Toate se rezolvau mai devreme sau mai tarziu, dar fara spume in coltul gurii.

Team bulding-ul se facea, seara, in barul nou deschis de sef in colaborare cu una dintre colege. Era si stres, dar era si viata buna. Se compensau una pe alta foarte bine.

Am crescut mult in perioada aceea. Am invatat ca te poti simti intr-o mare incurcatura, cand seful te priveste mai lung decat ti-ai fi putut vreodata inchipui. Am invatat cum e sa iesi din incurcatura asta, si am invatat sa respect omul care stie sa fie fair play si dupa un refuz. Dar in acelasi timp, am invatat ca mai devreme sau mai tarziu toata lumea o trage pe turta lui. Fiecare trage pentru interesul propriu uitand sau alegand sa uite de interesele colective. Am invatat ca atunci cand "imi merge mie bine, te descurci tu singur". Am invatat ca strica sa fii "prea om" pentru prea mult timp.

Doi ani mai tarziu?! Firma s-a inchis. Din 3 actionari, unul nu mai avea putere sa lupte si a ales sa renunte in cel mai urat mod cu putinta, unul voia dar nu avea cu ce sau cu cine, pentru ca al treilea avea cu ce, putea, dar pur si simplu "avea turta lui mai mare" in alta parte asa ca nu il mai interesa.

Barul?! N-a mers, asa ca s-a inchis cu o pierdere de multe zeci de mii de euro. Au!!

Noi, colegii?! Ne auzim o data la cateva luni. Atat de rau imi pare ca cel care ar fi putut sa faca mai mult a renuntat la tot, a ales sa uite de vise, a ales ca viata e prea grea si... a plecat dintre noi. Cutremurator.

Am mai bifat inca una

... inca o saptamana, inca un weekend, inca o premiera.

Am inceput saptamana bine: dupa un pranz cu prietenii si o barfa mica cu fetele (ca dor imi mai era), am reusit sa conving una dintre prietenele mele sa mergem la sala. DA!!!! In sfarsit am reluat programul la sala, dupa o luna jumatate de absenta. Era si cazul sa ma misc.

Despre cum a fost saptamana trecuta, povestim maine, acum ma asteapta cina. Tot ce pot spune este ca include mult var, multa vopsea, "socri", discutii si plimbari.

Saptamana asta nu vreau sa lipsesc de la sala. Am mult de lucru, la mine. Spor sa fie, ca motivatie exista.

O saptamana buna sa avem!

maraton..

Ce poate fi mai placut (pentru finantele unei familii) dupa concediul de vara, unde deja ai cheltuit banii din dotare pana la ultimul leu?! O invitatie la o nunta de la care nu poti sa lipsesti!! Ce poate fi mai bine decat o nunta?! Doua nunti la care nu poti sa lipsesti.. dar ambele in aceesi zi!!

Prin asta am trecut noi saptamana trecuta, la 2 zile dupa ce ne-am intors din concediu. Sambata la ora 10 eram la coafor, la ora 12 eram acasa la mireasa numarul 1, la ora 16 la biserica iar la ora 18 la starea civila (da, ei au avut mai intai biserica si apoi starea civila). Intamplarea a facut ca cele doua prietene ale mele sa aiba starea civila la cateva minute distanta, si uite asa am putut merge la amandoua.

Asa ca: intram cu mireasa numarul 1.. Dl. Primar oficiaza ceremonia rapid, isi spune discursul, se da cu subsemnatul, se pupa, se bea sampanie, multi ani traisca... iesim afara. Cat timp se faceau poze aici, mergem la nunta numarul 2. Intram: acelasi primar, acelasi discurs, alta sampanie, multi ani traiasca.. iesim afara.

Avem timp sa facem o poza (ultima poza care are loc de card) cu mirii numarul 1. Gata ei au teminat, trebuie sa mergem la restaurant. Ne bagam peste nunta numarul 2. Rugam mirii si invitatii sa ne ierte, ca ne grabim, dar vrem si noi o poza cu ei. Zis si facut. Am terminat aici. Mergem la restaurant la nunta numarul 1 sa facem intrarea. I-am prins din urma! EEEEE!!! Intram cu totii, iar pupaturi, iar sampanie, iar la multi ani! Ne cautam repede locurile la masa si... plecam! Cum unde? La vreo 200 m de restaurantul numarul 1 este biserica unde se cununa mireasa 2.

Fugim pentru ca ceasul imi zice ca am putea intarzia. Neeaaaahh!! Se pare ca s-a intamplat ceva, pentru ca desi suntem acolo la ora care trebuie, e o cununie in desfasurare, mai e una la rand, iar apoi urmam noi. Am stat vreo 30 de minute acolo... nu mai puteam.. trebuia sa merg acasa sa arunc sandalele din picioare si sa imi iau altceva mai comod. Am plecat si am revenit la nunta numarul 1, unde am si stat pana la la ora 1 am, cand am plecat la nunta 2. Dansat vreo 2 hore, mancat vreo 2 feluri de mancare, baut un pahar cu vin, dat bani la miri, plecat la nunta 1, unde am ramas pana la terminare.

Si ca totul sa fie magnific, cu vreo 30 de minute inainte de plecare a inceput o ploaie, de nu te vedeai om cu om. Dar pana la masina mai este de mers: vreo 30 de metri si de urcat tot cam atatea scari; frumoooos.

Am ajuns acasa rupti: la buzunare si de oboseala!
Dar pentru prieteni, as mai face-o inca o data!

Saptamana viitoare mai mergem la o nunta! SI GATA!! Pana la anul luam o pauza! Buget in reconstructie!!

Later edit: punem cateva poze sa vada lumea ca nu povestim din cartile lui Creanga :)

Thassos, insula romanilor (2)

Poate parea prea mult spus "insula romanilor", asa ca am sa spun ce m-a facut sa ajung la aceasta concluzie/afirmatie:
1. la hotelul la care am stat noi, Esperies Hotel, 80% dintre clienti erau romani.
2. pe insula la 5 masini straine, 2 erau ale romanilor (nici nu vreau sa ma gandesc la masinile cu numar de grecia, care erau inchiriate de romani, asta e deja alta poveste)
3. nu am vizitat nici macar un loc, unde sa nu aud vorbindu-se romaneste.

Insula e splendida! Sunt atatea de vazut! Noi am stat 7 zile pe insula si o zi in Salonic, dar nu cred ca am vazut nici jumatate. Asta nu pentru ca am fi stat prea mult pe la hotel, nici gand! La hotel stateam pana dupa micul dejun, si atat. Nici nu am reusit sa testam piscina. Nu am bagat nici un deget in apa. Bine, sincera sa fiu, pe langa plajele care erau pe insula, piscina nu era deloc atragatoare. De fapt, nu era atragatoare deloc.

In schimb in fiecare zi am fost pe o alta plaja, undeori chiar si pe doua plaje in aceeasi zi. Mai mici, sau mai mari, cu nisip fin sau cu pietricele, toate plajele erau ingrijite, frumoase si cel mai important, linistite.

Marea e incredibil de curata. Anul trecut am fost in Turcia, si atunci la fel spuneam si despre Marea Mediterana, insa Marea Egee m-a fascinat.

Exceptand unitatile de cazare, care mi se par destul de scumpe pentru ce ofera, Grecia ramane in fruntea listei mele pentru destinatii de vacanta.

Alte poze si pe contul meu de pe Flickr.com

Thassos, insula romanilor

M-am intors miercuri noapte, si as fi vrut sa am mai mult timp sa pot scrie aici. Sunt pe fuga: maine mergem la 2 (doua) nunti, iar duminica plecam la Barlad. N-am timp sa stau sa scriu acum. Urc insa cateva poze si vin cu povestirele de luni.

sa bata tobeleeeee

... am revenit!!!

Din cauza lipsei de timp/chef/inspiratie am tot amanat sa mai dau cu tastatura pe aici, si uite asa a trecut o caruta de timp de la ultimul post.

Oricum nu s-a intamplat nimic fascinant cat am lipsit. Cel mai tare a fost ca m-am plimbarit: am fost un weekend la mare, un weekend la munte, o plimbare aici, una dincolo, ce sa mai zic, relaxare.

Maine noapte plecam din nou. De data asta numai noi doi, o masina si un gps. Sper sa fie bine. Tinand cont ca e primul drum luuung pe care il facem, am ceva emotii, dar in acelasi timp am incredere in partenerul meu de drum, ceea ce face la lucrurile sa para mai usoare.

Si ca sa nu fiu egoista, pun cateva poze din locurile pe care le-am vazut. Mai multe de joi in colo.

La multi ani!

Pentru esti mereu langa mine (si mai ales pentru ca imi place) ,pentru ca stii sa ma incurajezi, pentru ca ma intelegi (de cele mai multe ori ), pentru ca ma asculti (cand nu esti pe gsp.ro, sau echipafantastica.ro), pentru ca ma alinti si te alinti (corazoncito, amorcito bonito), pentru ca stii ca o floare poate valora foarte mult, pentru ca stii sa imi accepti insinuarile cu zambetul pe buze, pentru ca stii sa faci diferenta dintre ironie si adevar, pentru ca stii ce e un smooch, pentru ca stii sa vorbesti pe limba mea (bunny honey, honey bunny, cichi ichi) pentru toate astea si inca mai multe... te iubesc!

.. si sunt fericita ca si anul asta pot sa iti spun

LA MULTI ANI CORAZON!!

Sa dea Dumnezeu sa fii sanatos si sa ti se indeplineasca toate visele (alaturi de mine )

In seara asta iesim cu familia de prieteni! Vom fi impreuna sa te sarbatorim!

din fericire

Unii oameni nu se schimba niciodata. Chiar daca trec ani, sau distanta dintre noi se mareste, ei raman aceiasi prieteni. Asta imi demostreaza mie ce inseamna cu adevarat prietenia. Faptul ca unul dintre prietenii mei incearca sa imi intinda o mana de ajutor cand stie ca nu trec prin cele mai bune momente, imi lumineaza ziua.

M-a binecuvantat Dumnezeu cu prieteni buni si sunt fericita. M-am convins ca nu trebuie sa vorbesti in fiecare zi cu o persoana, ca sa te asiguri ca inca iti este prieten. Un gest venit la momentul potrivit se transforma in acea reasigurare de care uneori avem nevoie.

back to work..

Since monday I got back to work! That's not bad; i had enough rest for now. The only thing is that i still miss Christmas and it's Spirit. I don't want to throw away the Christmas Tree.I will keep it untill it's last breath :D

La multi ani!

La multi ani!

As vrea sa ne fie bine tuturor in noul an!
Eu las in urma un an bun, un an in care s-au intamplat multe lucruri frumoase. Sper ca petrecerea din seara asta, sa aduca cu ea un an macar atat de bun ca cel care tocmai trece!!

La multi ani!! Sa petreceti frumos!