sâmbătă, 12 decembrie 2009

Balada alegatorului

Asta nu-i mea. A iesit la iveala poetul din Mihai Bendeac, si a publicat asta pe sitelu lui http://mihaibendeac.ro/

A fost-odata-n Romania,
O mica tara de poveste,
Ce cunoscuse tirania
Unui tiran si-unei neveste.

Dar asta se-ntampla demult
Acum aveau democratie
Si-un presedinte nu prea cult
Ce-i mai tragea cate-o betie.

Intr-un decembrie friguros
Dar fara de ninsoare,
Poporul demn si luminos
Chemat fu la votare.

Macel era-n televizoare
Si se certau si se-acuzau
Dar se vedea ca-n cur ii doare
Desi tunau si fulgerau.

Dar toti vroiau de fapt puterea
Si-ar fi facut orice, oricat,
Ca sa-si mareasca bine-averea
Pe celalalt sa-l f..a-n gat!

Si incepura sa se-atace
Sa se acuze in direct
Ca celalalt mizerii face
Si ca doar unu-i bun si drept.

Aparu ca prin minune
Un film din-ala cu bataie
In care Base, lumea spune,
Se dovedi ca n-are c..ie!

Cum sa dai intr-un copil?
Jur nu l-am lovit cu pumnul!
Credeti ca sunt un debil?
N-am lovit EVER, niciunul!!!

Insa cin’ sa-i dea dreptate
Cand imaginile-s clare?
Caci vazand astfel de fapte
Lumea-l mai voteaza, oare?

Pentru Geoana si echipa
Tot si toate mergeau struna
In sfarsit venise clipa
Sa petreac-o zi si-o luna!

Dar sa vezi nenorocire!
Cel numit si “Prostanacul”,
Trecu de la fericire,
La a spune: “Ah! La dracu’!”

Intr-o noapte linistita
Ce nu prevestea nimic
Urmarit de paparazzi,
Toata tara a uimit!

Cum sa faci asa prostie?!
Au urlat romanii toti.
Mai ales cand lumea stie
Ca sanchi “Base-i anti-hoti”.

Pai cand mergi noaptea la Vantu
Pentru relaxare,
Cum sa nu-ti fuga pamantu’
Drept de sub picioare?

Si-uite-asa veni si data
Sa alegem presedinte.
Toata lumea era gata
Urlau “dinte pentru dinte”!

Si votara bai romane,
Si-aia de n-au fost la vot!
Prin targ azi se cam tot spune
C-a putut vota si-un mort!

Si fantomele-au votat,
Copii fara buletin,
Pe altii au cumparat
Asta da tur de scrutin!

Ce se bucura dom’ Geoana
Cand afla de rezultate,
Insa mai spre dimineata
A avut frison pe spate.

Fiindca ce sa vezi mai frate
Cum toti ne-am cam pacalit,
Fiindca Base peste toate
Zice: “Ba! I-am ciuruit!”

Deci degeaba chinul nostru
Zile bune-am asteptat,
Acum ma semnez, al vostru
Bendeac (care n-a votat).

marți, 24 noiembrie 2009

This video made me laugh!! I remembered not only the times when i tried to teach my parents how this complicated machines are working, but i also remembered the first time I got to know them too! :)
Hope you like it too!




vineri, 13 noiembrie 2009

Ayo


Am descoperit-o astazi pe AYO, pe cerecomand.ro. Am citit postul de acolo si a fost suficient sa imi capteze atentia si sa imi trezeasca curiozitatea. Deja dupa ce ascultasem prima melodie, stiam ca o sa imi placa mult de tot fata asta. Am reusit sa ascult doua albume: Joyfull (2007) si Gravity At Last (2008). Ambele albume sunt pline de melodii foarte bune! Trimit recomandarea mai departe, voua, celor care v-ati pierdut pe aici, pe la mine. Ascultati melodia de mai jos si spuneti-mi ce credeti despre ea.
Ce mi s-a parut interesant sa aflu despre Ayo, este ca ea locuieste in germania, tatal ei este nigerian, iar mama este rroma din Romania.



Ayo - Without You

joi, 8 octombrie 2009

Sa dansam!!

Intrand pe blogul lui Cabral (ca de obicei), am vazut in unul dintre comentariile lasate la postul lui, un link. Mi-a placut muuult ce am vazut acolo!!

Evorba despre "
Oprah's Kickoff Party Dance", din Chicago , unde au cantat cei de la Black Eyed Peas. Inceputut clipului nu imi spunea prea multe. Eram doar fermecata de melodie - I Gotta Feeling: imi place foarte mult.

Dar pe masura ce trec secundele, o sa vedeti ca devine superb! Urmariti-l!!



joi, 1 octombrie 2009

Cum?! Deja?!

Este 1 octombrie. Deja?! Imi zice si mie cineva unde se duce timpul asta?! Unde se grabeste?!

Parca abia a trecut Pastele si deja maine-poimaine incepem pregatirile pentru Craciun. Probabil nu putin au inceput deja sa se intereseze de pachete de vacanta pentru sarbatorile de iarna.

Mie nu imi vine sa cred cat de repede trece timpul. Si cat de mult se pot schimba lucrurile pe masura ce mai rupem o fila din calendar.

Faceam zilele trecute o retrospectiva, impreuna cu o prietena. Acum 2 ani, abia ma angajasem, intr-o firma mica, dar care la momentul respectiv promitea multe. intrasem in cel mai tare colectiv pe care il avusem pana atunci la servici. Iesem cu totii, inclusiv sefii, la un cocktail (;) dupa program, aveam incredere unii in ceilalti. Nimeni nu era frustrat, nimeni nu urla, nu tipa, nu facea urat. Toate se rezolvau mai devreme sau mai tarziu, dar fara spume in coltul gurii.

Team bulding-ul se facea, seara, in barul nou deschis de sef in colaborare cu una dintre colege. Era si stres, dar era si viata buna. Se compensau una pe alta foarte bine.

Am crescut mult in perioada aceea. Am invatat ca te poti simti intr-o mare incurcatura, cand seful te priveste mai lung decat ti-ai fi putut vreodata inchipui. Am invatat cum e sa iesi din incurcatura asta, si am invatat sa respect omul care stie sa fie fair play si dupa un refuz. Dar in acelasi timp, am invatat ca mai devreme sau mai tarziu toata lumea o trage pe turta lui. Fiecare trage pentru interesul propriu uitand sau alegand sa uite de interesele colective. Am invatat ca atunci cand "imi merge mie bine, te descurci tu singur". Am invatat ca strica sa fii "prea om" pentru prea mult timp.



Doi ani mai tarziu?! Firma s-a inchis. Din 3 actionari, unul nu mai avea putere sa lupte si a ales sa renunte in cel mai urat mod cu putinta, unul voia dar nu avea cu ce sau cu cine, pentru ca al treilea avea cu ce, putea, dar pur si simplu "avea turta lui mai mare" in alta parte asa ca nu il mai interesa.



Barul?! N-a mers, asa ca s-a inchis cu o pierdere de multe zeci de mii de euro. Au!!


Noi, colegii?! Ne auzim o data la cateva luni. Atat de rau imi pare ca cel care ar fi putut sa faca mai mult a renuntat la tot, a ales sa uite de vise, a ales ca viata e prea grea si... a plecat dintre noi. Cutremurator.