La multi ani, Romania!

Do you think about it?! Cause I sure do!

This video made me laugh!! I remembered not only the times when i tried to teach my parents how this complicated machines are working, but i also remembered the first time I got to know them too! :)
Hope you like it too!

Ayo

Am descoperit-o astazi pe AYO, pe cerecomand.ro. Am citit postul de acolo si a fost suficient sa imi capteze atentia si sa imi trezeasca curiozitatea. Deja dupa ce ascultasem prima melodie, stiam ca o sa imi placa mult de tot fata asta. Am reusit sa ascult doua albume: Joyfull (2007) si Gravity At Last (2008). Ambele albume sunt pline de melodii foarte bune! Trimit recomandarea mai departe, voua, celor care v-ati pierdut pe aici, pe la mine. Ascultati melodia de mai jos si spuneti-mi ce credeti despre ea.

Ce mi s-a parut interesant sa aflu despre Ayo, este ca ea locuieste in germania, tatal ei este nigerian, iar mama este rroma din Romania.

Ayo - Without You

Sa dansam!!

Intrand pe blogul lui Cabral (ca de obicei), am vazut in unul dintre comentariile lasate la postul lui, un link. Mi-a placut muuult ce am vazut acolo!!

Evorba despre "Oprah's Kickoff Party Dance", din Chicago , unde au cantat cei de la Black Eyed Peas. Inceputut clipului nu imi spunea prea multe. Eram doar fermecata de melodie - I Gotta Feeling: imi place foarte mult.

Dar pe masura ce trec secundele, o sa vedeti ca devine superb! Urmariti-l!!

Cum?! Deja?!

Este 1 octombrie. Deja?! Imi zice si mie cineva unde se duce timpul asta?! Unde se grabeste?!

Parca abia a trecut Pastele si deja maine-poimaine incepem pregatirile pentru Craciun. Probabil nu putin au inceput deja sa se intereseze de pachete de vacanta pentru sarbatorile de iarna.

Mie nu imi vine sa cred cat de repede trece timpul. Si cat de mult se pot schimba lucrurile pe masura ce mai rupem o fila din calendar.

Faceam zilele trecute o retrospectiva, impreuna cu o prietena. Acum 2 ani, abia ma angajasem, intr-o firma mica, dar care la momentul respectiv promitea multe. intrasem in cel mai tare colectiv pe care il avusem pana atunci la servici. Iesem cu totii, inclusiv sefii, la un cocktail (;) dupa program, aveam incredere unii in ceilalti. Nimeni nu era frustrat, nimeni nu urla, nu tipa, nu facea urat. Toate se rezolvau mai devreme sau mai tarziu, dar fara spume in coltul gurii.

Team bulding-ul se facea, seara, in barul nou deschis de sef in colaborare cu una dintre colege. Era si stres, dar era si viata buna. Se compensau una pe alta foarte bine.

Am crescut mult in perioada aceea. Am invatat ca te poti simti intr-o mare incurcatura, cand seful te priveste mai lung decat ti-ai fi putut vreodata inchipui. Am invatat cum e sa iesi din incurcatura asta, si am invatat sa respect omul care stie sa fie fair play si dupa un refuz. Dar in acelasi timp, am invatat ca mai devreme sau mai tarziu toata lumea o trage pe turta lui. Fiecare trage pentru interesul propriu uitand sau alegand sa uite de interesele colective. Am invatat ca atunci cand "imi merge mie bine, te descurci tu singur". Am invatat ca strica sa fii "prea om" pentru prea mult timp.

Doi ani mai tarziu?! Firma s-a inchis. Din 3 actionari, unul nu mai avea putere sa lupte si a ales sa renunte in cel mai urat mod cu putinta, unul voia dar nu avea cu ce sau cu cine, pentru ca al treilea avea cu ce, putea, dar pur si simplu "avea turta lui mai mare" in alta parte asa ca nu il mai interesa.

Barul?! N-a mers, asa ca s-a inchis cu o pierdere de multe zeci de mii de euro. Au!!

Noi, colegii?! Ne auzim o data la cateva luni. Atat de rau imi pare ca cel care ar fi putut sa faca mai mult a renuntat la tot, a ales sa uite de vise, a ales ca viata e prea grea si... a plecat dintre noi. Cutremurator.

Am mai bifat inca una

... inca o saptamana, inca un weekend, inca o premiera.

Am inceput saptamana bine: dupa un pranz cu prietenii si o barfa mica cu fetele (ca dor imi mai era), am reusit sa conving una dintre prietenele mele sa mergem la sala. DA!!!! In sfarsit am reluat programul la sala, dupa o luna jumatate de absenta. Era si cazul sa ma misc.

Despre cum a fost saptamana trecuta, povestim maine, acum ma asteapta cina. Tot ce pot spune este ca include mult var, multa vopsea, "socri", discutii si plimbari.

Saptamana asta nu vreau sa lipsesc de la sala. Am mult de lucru, la mine. Spor sa fie, ca motivatie exista.

O saptamana buna sa avem!