miercuri, 18 februarie 2009

BIG BAND - MY TEENAGE STORY

Din categia "WOW! Sunt români? N-aş fi crezut!!" propun spre ascultare următoare piesă a trupei Big Band. My teenage story este melodia care mi-a atras atenţia ascultând-o pe Radio ZU. Iniţial am crezut că e o melodie a lui Pink. Dar de unde?! E o formaţie formată din 5 baieţi şi o fată. Toţi membrii formaţiei sunt constănţeni. Am înţeles că au filmat şi un videoclip la această piesă şi că în curând va apărea pe TV. Până atunci, ascultaţi şi apreciaţi.

vineri, 13 februarie 2009

Cum iubesc bărbaţii

Postul acesta nu îmi aparţine. E un articol pe care l-am citit acum ceva timp in revista ELLE. Un articol scris, SUPERB, de Mihaela Rădulescu: "DACĂ AŞ FI BĂRBAT, N-AŞ IUBI O FEMEIE PENTRU FRUMUSEŢEA EI, SI PENTRU FEMINATATEA EI.." Mi-a plăcut foarte mult, de aceea îl postez şi aici, pe blog. Dacă Mihaela Rădulescu ar fi bărbat, ar fi unul foarte matur. :) nu vă speriaţi de dimensiunile articolului, tot ce trebuie să faceţi este să începeţi să-l citiţi; restul vine de la sine. Enjoy!

Dacă aş vedea-o pentru a doua oară, aş zâmbi de felul în care-şi dă părul după ureche şi mi-aş imagina că de-acolo, de la gâtul dezgolit, aş începe s-o sărut, când mi-ar da voie... M-aş trezi dimineaţa cu chipul ei pe tavan, uitându-se încruntată şi dulce către altul. Mi-ar plăcea pentru că merge hotărâtă şi nu se îmbracă mulat, ci în alb şi negru, nu e rujată şi pudrată, ci doar limpede şi fragilă la vedere...
Dacă aş întâlni o femeie într-un bar, m-aş gândi nesimţit la ea, pentru că felul în care bea şi fumează nu m-ar inspira decât spre o noapte de sex dement. Dacă aş vedea-o în staţia de autobuz, mi-aş face pană ca să mă uit cum ştie să aştepte răbdătoare... Poate că aş parca maşina şi m-aş plimba cu acelaşi autobuz, doar ca să verific ce-i place la un bărbat: îndrăzneala, eu sau... maşina?!
Probabil, ca oricărui bărbat, mi s-ar putea întâmpla să-mi placă prietena prietenului meu. Avantajul meu ar fi considerabil, mai ales dacă relaţia ei cu amicul meu e mai mult o trecere, decât o staţie. Aş şti cum s-o cuceresc mai lesne decât pe fata de la teatru, despre care nu ştiam nimic. Ticăloşia mea ar avea şansa să treacă drept o mare iubire, de vreme ce mi-am înşelat... prietenul!
Mi s-ar putea întâmpla să cunosc o femeie de mai multă vreme, dar abia într-un anume moment s-o VĂD. Poate că, simţindu-i parfumul discret şi văzându-i mâinile frumoase, aş privi-o în ochi fără vorbe, până m-ar întreba ce-i cu mine. Poate că de la glezna ei fină aş începe o poveste care s-ar înfige-n suflet. Dacă aş vedea cum se bucură de cireşii înfloriţi şi dacă aş auzi ce răspicat vorbeşte, m-aş strădui să-i povestesc despre mine...
Dacă ar fi deja iubita mea, m-ar înduioşa felul în care mi-ar spune „bună di¬mineaţa", cu buzele, mâinile, ochii şi pielea ei toată. As pleca la muncă zâmbind dacă mi-ar face micul dejun şi mi-ar spune că mă iubeşte numai din ochii calzi de sub părul ciufulit. Mi-ar fi dor de ea dacă nu m-ar suna întruna şi dacă nu m-ar întreba nimic când aş veni târziu de la muncă. Aş iubi-o pentru că nu-şi bârfeşte prietenele, pentru că nu-mi urăşte prietenii, pentru că nu ţipă la nimeni şi, mai ales, pentru că îi strălucesc ochii de câte ori mă vede şi pentru că închide ochii când o sărut. Mi-ar fi nespus de dragă când m-ar adormi mângâindu-mă pe spate, cu degetele şi cu sărutări cuminţi. Mi-ar fi greu să mă uit după alte femei când iubita mea stă picior peste picior cu atâta graţie şi când orice rochie simplă pe care o îmbracă trezeşte dorinţa unui alt bărbat de a i-o da jos.
Aş adora-o pentru libertatea de care ne-am bucura împreună şi pentru că nu mi-ar spune niciodată că-i obosită când aş vrea să fac dragoste sau sex cu ea. M-aş topi după ea dacă le-ar zâmbi fostelor mele amoruri şi dacă nu m-ar întreba nimic după aceea... M-aş uita în neştire la ritualurile ei, când mi-ar da voie, pentru că aş fi nebun după ea când şi-ar pune ciorapii, când şi-ar rimela genele sau şi-ar peria părul, când ar uda florile sau ar pregăti masa... Aş da orice să-i aud vocea limpede când m-ar enerva toţi la serviciu şi as ieşi cu ea în fiecare seară dacă n-aş auzi-o plângându-se că n-are cu ce să se îmbrace. Mi-ar plăcea să fie neajutorată doar atunci când are nevoie de mine, bărbatul ei...
Probabil că nu ne-am plictisi nicicând împreună dacă am şti să ne lăsăm spaţiu şi dacă iubita mea ar şti să tacă şi să viseze, să citească lângă mine şi să-mi asculte muzica... Mi-ar fi de-ajuns să-mi fie cea mai dragă din lume şi din viaţă dacă aş vedea-o că-i vine să plângă după ce am fost rău cu ea şi as fi nebun după ea dacă n-ar plânge... I-aş iubi lacrimile doar când ar fi de dor sau de prea multă iubire şi i le-aş stinge cu ale mele... Dacă am putea să vorbim de toate şi să înţelegem tot ce ne spunem, ar fi femeia lângă care am visat să trăiesc. M-aş certa cu ea fericit că nu trânteşte uşi la lipsa argumentelor şi nu spune porcării când e derutată.
Iar dacă ne-am muta împreună, mi-ar plăcea să mă umilească cu ordinea la care m-ar îmbia şi curăţenia care n-ar fi doar în sufletul ei, ci şi în dulap, în baie, în bucătărie... Femeia care mi-ar pune în pericol burlăcia ar trebui să îmi accepte toanele, ciudăţeniile, simplitatea în anume privinţe şi să ştie pe de rost că bărbaţii şi femeile nu iubesc la fel. Ar trebui să poarte lenjerii fine chiar şi cu bocanci şi să nu mă lase vreodată s-o văd cu bigudiuri sau cu castraveţi pe ochi. I-aş aduce flori în orice alte zile decât acelea în care ne-am sărbători anii de când suntem împreună şi mi-ar plăcea ca ea să nu-şi dorească vreun cadou de „Valentine's Day”...
Aş vrea să priceapă că toţi bărbaţii visează să facă, măcar o dată-n viață, sex cu două femei şi să se străduiască să-mi ofere senzaţia asta. Aş fi al ei, dacă s-ar prinde la timp că o astfel de abordare ţine orice bărbat acasă. Aş vrea să facă tot ce-i trece prin cap şi tot ce intuieşte în mine atunci când se dezbracă pentru mine...
Aş vrea să muncim amândoi în neştire, să ne construim temeinic vieţile, iar când va fi să facem copii, aş vrea să ştie că voi fi un tată bun. Nu i-aş ucide nici un vis, dacă realitatea pe care mi-ar oferi-o ar fi aceea pe care am visat-o dintotdeauna...
Dacă aş fi fost perfect, n-ar fi avut nici un merit să mă iubească. Femeia mea însă va trebui fie perfectă pentru mine, nu în frumusețe, ci în feminitatea ei deplină.
Dacă nu mi-ar cere nimic, i-aş da tot ce nici eu n-am crezut că sunt în stare
Dacă în sufletul ei ar fi cel mai frumos, n-aş pleca niciodată de-acolo...
Poate că bărbatul de lângă tine nu-ţi va spune niciodată povestea asta aşa, poate dacă-l întrebi ce iubeşte cel mai mult la tine nu va şti să răspundă cu aceeaşi limpezime sau poezie... Dar e posibil să fi aflat răspunsurile din felul în care te iubeşte... Cel mai grav e când afli toate astea din felul în care se îndrăgostește de o altă femeie, nu mai frumoasă, ci mai feminină...
Deci, dacă v-aţi prins că n-aveţi nevoie de un dormitor ca să vă dovediți feminitatea, fiţi femei pe de-a-ntregul, nu numai pentru că purtați tocuri şi sutiene... Iar pe cei care vor să-și demonstreze masculinitatea prin violența fizică sau verbală, înșelându-vă sau chinuindu-vă, transformați-i în istorie pe care s-o uitați repede... Şi asta e o dovadă de feminitate, în cele din urmă... >>

luni, 9 februarie 2009

Zero - Sunny Days

O altă melodie pe care o am pe repeat. Zero - Sunny days!! Foarte mişto melodia cât şi versurile. N-are cum să nu-ţi placă.




joi, 5 februarie 2009

Alin Nica - Don't leave

S-a terminat selectia pentru EUROVISION-ul de anul acesta. Nu am să discut despre cine şi de ce a câştigat, cât de bine au cantat unii sau cât de slab au cântat alţii. Asta nu mă interesează deloc. Pot spune însă, că spre deosebire de alţi ani, anul acesta chiar mi-au placut câteva piese. Prima dintre ele este cea a lui Alin Nica - Don't leave. O ascult destul de mult în ultimele zile, şi parcă îmi place din ce în ce mai mult. Mai are şi alte melodii frumoase, pe care, poate, am să le postez zilele următoare. Până atunci, mai jos avem "Don't leave".


miercuri, 4 februarie 2009

Iubirea în patru părţi şi epilog

Zilele astea am stat, mai mult decât oricând, pe blogul lui Cabral. Am urmărit o minitelenovelă, desprinsă din realitate, deci cu personaje reale. Am râs de una singură citind minicapitolele, dar şi împreună cu ceilalţi cititori. Până şi Mirce Badea a pomenit în emisiunea lui, "În gura presei", despre această, mult prea tare, poveste.
Are Cabral un talent de a povesti, de te face să crezi că Ion Creangă era începător. Vă sfătuiesc să acordaţi 10-15 minute şi să vă destindeţi. Repet: e prea tare!!

Aici sunt link-urile posturilor, în ordinea apariţiei lor:
Partea I - Viena
Partea a II-a - Shaorma
Partea a III-a - The distress signal
Partea a IV-a - Fă, te omor!
Epilog

Enjoy it!!