vineri, 29 februarie 2008

Special..

Ce zi deosebita e azi... :) Cum numai o data la patru ani se intampla. E o dimineata frumoasa si sper sa se termine ziua in aceeasi nota.

Imi place sa vad flori peste tot. Imi plac ghioceii de mor, ador mirosul zambilelor. Toate adunate au asupra mea un efect benefic asupra mea.

Imi place sa simt parfumul de sarbatoare din aer. Martisoare pe toate drumurile, ca de obicei. Abia astept sa dau o raita sa vad ce ni se ofera si anul acesta. De obicei nu sunt foarte impresionata de martisoare. Mi se par mereu la fel, iar cele mai multe dintre ele, niste prostioare. E o adevarata provocare sa gasesti ceva care sa fie intradevar deosebit. Abia astept aventura de anul acesta. :)

Buna dimineata.. si buna primavara!


:)

miercuri, 13 februarie 2008

WTF ??!!

Ma vad uneori in mijlocul unor situatii pe care nu le inteleg. Pentru a doua oara in viata mea, si de catre persoane diferite, sunt "invinovatita" cand ma simt rau.

Da fratioare, se mai intampla! O data la ceva timp (si nu o data la saptamana) ma las prada unor senzatii si iau o pauza, nu mai pot sau nu am chef sa ma zbat. Am nevoie de un time out. Nu de moft.. de.. rau.

In prima intamplare mi s-a spus ceva de genul "De ce imi faci faze de genul asta?" Prima oara in relatie cand zic :"Azi ma simt rau, as vrea sa stau acasa", asta e raspunsul pe care il primesc.

A doua oara.. in alta relatie... cu alt personaj.. scenariu e aproape la fel. Dupa inutilul discurs de la 9 seara cu "Trebuie sa mergi la doctor. [...]"...."Si eu ce fac ?" Nu, nu e "Si eu ce fac sa iti fie mai bine", nu e "Pot sa fac ceva?" e.. "Si eu ce fac daca tie ti-e rau si nu stai cu mine?" Ca sa vezi suferinta...

Probabil ca m-am tampit eu! Probabil ca trebuie ca in 100% dintre cazuri sa trec peste mine, sa ma ignor. Ma scuzati ca nu pot decat undeva la 80-90%! Sa ma iertati!

vineri, 8 februarie 2008

Păţanii alături de un băieţel de 2 ani

Andrei.. dragul de el. Cel mai agitat copil pe care l-am vazut pana acum. Nu are stare mai mult de 30 de secunde in acelasi loc. La propriu.

Saptamanile trecute m-a marcat o intamplare traita langa el. Fiind in perioada in care incepe sa vorbeasa, uneori pe limba noastra, de cele mai multe ori pe limba lui, e foarte distractiv sa il auzi stalcind cuvintele sau sa descoperi asocierile pe care le face.

Petrec destul de mult timp impreuna cu el. Suntem prieteni buni. Chiar daca in toiul jocului se uita la mine .. zice "NU" scurt si imi articuleaza o palma peste fata. Ii trece repede, face mai-mai imediat.:)

Intr-una din zile, eram cu el. Era in intervalul acela de 30 de secunde.. cred ca era reclama a televizor (asta e secretul). Andrei vine langa mine, sta un pic, se uita la mine, imi pune mana pe burta si zice cu zambetul de buze : "BEBE" PANICA!!! Whaaaat??? cum "BEBE"? Nu, nu, nu, Andrei! N-are cum...:-S.. Mai sta 2 secunde... imi ridica tricoul, pune iar mana si zice "CUCU".
Oh nuuu... bebe... cucu.... eu??? Pe cuvantul meu daca nu eram pregatita sa fac un test de sarcina deja. Stiu eu ce capacitati mai are copilul asta?

La vreo 2 zile, cand i-am povestit si mamei mele ce s-a intamplat imi spune ca Andrei(la momentul respectiv) face o confuzie .. si spune "cucu" la piele, iar "bebe" o fi spus ca a vazut reclama la televizor cu un copil.. si el comenteaza de obicei tot ce vede. M-am mai calmat. :)

E un scump Andrei. Un copil cu o puternica personalitate, inca de pe acum. Nu ai cum sa te plictisesti langa el.

(to be continued)