duminică, 12 decembrie 2010

Un an mai tarziu

Nu imi vine sa cred ca a trecut un an de cand nu am mai scris nimic aici. E ingrozitor; am lasat blogul sa se stinga usor. Se pare ca nu a mai avut loc in viata mea, pe langa toate schimbarile care au avut loc.
Ultimul post era despre cum "mi-am gasit si eu nasul/nasii" in sfarsit! Si ce nasi mi-am gasit. Sa-mi traiasca! :)
De un an de zile, am alt loc de munca (ca sa povestesc despre pentru asta ar trebui un blog separat - colegii stiu de ce), am asistat la bucuria prietenilor mei, care si-au marit familiile, fie prin casatorie fie prin aducerea pe lume a unor minunati copii (capitolul asta inca nu s-a incheiat), am organizat o nunta, am organizat o luna de miere, am facut planuri, le-am dus pana la capat, le-am schimbat si apoi am mai facut altele.
M-am bucurat de viata alaturi de familie si prieteni. Cel mai important este ca mi-am facut si eu, oficial, familia mea. Asa ca din toamna sunt (o) doamna! :)
Maine poimaine o sa trebuiasca sa pun poze de la Craciun. Doamne, cum zboara timpul! Craciunul trecut a venit cu vesti foarte bune, sper ca si acesta sa fie la fel de fericit! La fel doresc tuturor! Sarbatori fericite!

Iar familiei si prietenilor care au fost alaturi de noi tot anul ce a trecut, le multumesc din inima!! Va iubesc! Prezenta voastra in viata mea, a noastra, conteaza cel mai mult!

3 comentarii:

Anonim spunea...

hai nu ma inebuni!

MARA spunea...

Iubita mea, vorbim atat de rar, incat ma bucur enorm cand reusesc sa-ti citesc gandurile, astfel putand sa ma gandesc si eu la tine. Te pup si iti doresc toate cele bune! si poate va faceti timp sa mai veniti la Bucuresti intr-un week-end.

Patience spunea...

Te imbratisez si eu , Maruta!

Sincer imi doresc sa ajungem la voi intr-un weekend.

Vorbim!!!