Multe familii isi iau inima in dinti si hotarasc sa isi deschida bratele si inima unui suflet care are nevoie de dragoste, de protectie, de o familie.
Din pacate se intampla des sa intalnim copii abandonati de parinti prin maternitate, sau abandonati de soarta. Intalnim parinti care cu greu (sau incostienta) hotarasc ca le va fi mai bine copilului lor, departe de ei. Si uite asa micutii trec in ingrjirirea statului. Cei mai norocosi dintre ei (daca se poate folosi cuvantul norocos intr-o astfel de situatie) sunt integrati intr-o familie adoptiva. Sunt luati in grija unei "mame de schimb".
V-ati gandit vreo clipa ca poate fi ceva usor sa faci asta? Sa fii mama copilului altei mame?! Daca da, va sfatuiesc sa va mai ganditi inca o data.
Personal mi se pare o dovada de curaj, doar sa te gandesti sa devii ceea ce se numeste "asistent maternal". Pentru ca dupa ce treci o serie de teste, dupa ce faci o serie de cursuri ca sa te acreditezi ca si asistent maternal, incepe aventura si marea ta responsabilitate. Devii, cum spune englezul "a full time mom" (mama 24 de ore din 24). Sau poate nici macar "mama". Pentru ca nu iti este permis sa ii imprimi micutului ideea ca tu esti mama lui. Nu trebuie sa il lasi sa te strige "MAMA". Nu, pentru ca nu se stie pentru cat timp va face parte micutul din familia ta. Nu se stie cand o alta mama va deveni mama lui (prin adoptie), sau cand cea care la un moment dat a hotarat sa renunte la el, il va vrea inapoi. Asa, ca micutul nu trebuie tulburat, nu trebuie sa se creeze nici un fel de confuzie.
Stiu ca exista si cazuri in care motivul care se afla la baza deciziei de a deveni asistent maternal, este dorinta de a obtine "usor" o suma de bani. Stiu ca sunt cazuri in care acesti copii sunt tratati ca niste outsideri in familiile in care intra. Stiu, dar sper, spre binele micutilor (si a mai marilor) ca aceste situatii sa dispara cat mai des. Sper ca lumea sa realizeze ca are pe mana un suflet, nu cateva milioane.
Recunosc ca nu pot fi in totalitate subiectiva cand vine vorba de calitatea de asistent maternal. Mama mea, draga de ea, a luat hotararea de a fi asistent maternal acum 3 ani. Dupa ce a trecut de toate etapele necesare demonstrarii ca poate deveni un asistent maternal bun, si-a obtinut atestatul.
Intr-o zi de decembrie, acum doi ani, a primit un telefon prin care era anuntata ca este in un baietel care are nevoie de ajutorul ei. Desi crezi ca esti pregatit pentru momentul asta.. ei.. se pare ca familia noastra nu era. Nici ea nici noi. Am fost luati prin surprindere si cu totii am inceput sa tremuram de emotie. Emotie care urma sa creasca si mai mult, cand ni s-a spus ca baietelul in cauza, Gheorghe, are doar 3 SAPTAMANI!!! Da, cursul de pregatire pe care il facuse era destinat copiilor de la 0 la 2 ani. Dar cred ca speram ca micutul..sa nu fie atat de micut :). Totusi avea chiar 0 ani!
Am zis cu totii DA!! Pe 22 decembrie 2006, Gheorghe, a petrecut prima lui noapte langa noua lui familie. Nascut de Sf. Andrei, la botez i s-a pus si numele Andrei. Asa cum il strigam acum: Andrei.
A devenit cu adevarat parte din familia noastra, fiind iubit de toti membrii si de toti prietenii nostri. Andrei face inca parte din familia noastra. Are 2 ani jumatate acum, si e un copil fara probleme, foarte vesel, foarte neastamparat si foarte destept. Parintii mei se implica foarte mult in educarea lui. Petrec foarte mult timp incercand sa ii stimuleze inteligenta. Andrei, la 2 ani jumatate, e foarte politicos: vorbeste cu toata lumea adresandu-se cu "nenea", "tanti". Spune "mesi" (cand vrea), si "te (r)og", cand vrea cu adevarat. Danseaza, se joaca, face gimnastica dimineata, asculta cantecele, invata poezii, asculta povesti. E minunea altei mame, care a ajuns in casa noastra sa ne lumineze ziua. E un scump, si toti cei care ajung in contact cu el, ajung sa il iubeasca. :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu