Zilele (săptămânile) astea sunt microbistă! Susţin România!!Am văzut meciul România - Franţa (0-0) şi sper să văd cât mai multe jucate de ai noştri. Să fie asta grupa morţii altora, şi nu a noastră.
Mi-a plăcut, ca şi altora modul în care a început meciul, şi anume determinarea cu care au cântat băieţii imnul României. Bună ideea a mai avut cel care le-a spus să îl înveţe pentru a-l putea cânta la începutul fiecărui meci. Dar pe lângă faptul că ştiau versurile (ceea ce, sincer nu mi se pare o aşa mare scofală, în sensul că mi se pare normal ca fiecare cetăţean al acestei ţări să ştie imnul naţional), chiar mi-a plăcut, m-a emoţionat momentul în care mii de suporteri aflaţi pe stadion cântau imnul alături de tricolori, cât îi ţineau plămânii. Bravo lor! Bravo suporterilor, bravo baietilor. Şi haideţi.. că nici rezultatul nu e rău deloc ;)
Videoclip - Imnul Romaniei, in meciul Romania - Franta Euro 2008
S-a deschis sezonul aniversarilor in familia mea! Astazi e una dintre cele mai importante. E ziua mamei mele!!! E ziua celei mai bune mame, si celei mai bune bunici!!
La multi multi ani sanatosi, mama. Sa dea Dumnezeu sa traim mult si bine impreuna, ca o familie ce suntem. Sa ne putem bucura unii de altii, asa cum trebuie. Din partea intregii familii: Sa ne traiesti!!! Te iubesc, mami meu! :)
Si pentru ca e ziua mamei mele, e si ziua matusii mele, sora mamei geamana! Asa ca La multi ani, matusa draga! Sper sa ne vedem cat mai curand.
Astazi este ziua corazónului meu. Iubitul meu implineste astazi....cu un an mai mult decat am sa implinesc eu peste o luna. Masa ... s-a intamplat duminica in cadrul unei petreceri surpriza. Dansul.. cred ca e azi. :)
La multi ani, dragul meu.
Sa fii fericit (alaturi de mine). Sa ne bucuram de impreuna de viata, de familie si de prietenii minunati care sunt alaturi de noi.
Iti dedic melodia lui Alejandro Fernandez - Canta Corazón
Multe familii isi iau inima in dinti si hotarasc sa isi deschida bratele si inima unui suflet care are nevoie de dragoste, de protectie, de o familie.
Din pacate se intampla des sa intalnim copii abandonati de parinti prin maternitate, sau abandonati de soarta. Intalnim parinti care cu greu (sau incostienta) hotarasc ca le va fi mai bine copilului lor, departe de ei. Si uite asa micutii trec in ingrjirirea statului. Cei mai norocosi dintre ei (daca se poate folosi cuvantul norocos intr-o astfel de situatie) sunt integrati intr-o familie adoptiva. Sunt luati in grija unei "mame de schimb".
V-ati gandit vreo clipa ca poate fi ceva usor sa faci asta? Sa fii mama copilului altei mame?! Daca da, va sfatuiesc sa va mai ganditi inca o data.
Personal mi se pare o dovada de curaj, doar sa te gandesti sa devii ceea ce se numeste "asistent maternal". Pentru ca dupa ce treci o serie de teste, dupa ce faci o serie de cursuri ca sa te acreditezi ca si asistent maternal, incepe aventura si marea ta responsabilitate. Devii, cum spune englezul "a full time mom" (mama 24 de ore din 24). Sau poate nici macar "mama". Pentru ca nu iti este permis sa ii imprimi micutului ideea ca tu esti mama lui. Nu trebuie sa il lasi sa te strige "MAMA". Nu, pentru ca nu se stie pentru cat timp va face parte micutul din familia ta. Nu se stie cand o alta mama va deveni mama lui (prin adoptie), sau cand cea care la un moment dat a hotarat sa renunte la el, il va vrea inapoi. Asa, ca micutul nu trebuie tulburat, nu trebuie sa se creeze nici un fel de confuzie.
Stiu ca exista si cazuri in care motivul care se afla la baza deciziei de a deveni asistent maternal, este dorinta de a obtine "usor" o suma de bani. Stiu ca sunt cazuri in care acesti copii sunt tratati ca niste outsideri in familiile in care intra. Stiu, dar sper, spre binele micutilor (si a mai marilor) ca aceste situatii sa dispara cat mai des. Sper ca lumea sa realizeze ca are pe mana un suflet, nu cateva milioane.
Recunosc ca nu pot fi in totalitate subiectiva cand vine vorba de calitatea de asistent maternal. Mama mea, draga de ea, a luat hotararea de a fi asistent maternal acum 3 ani. Dupa ce a trecut de toate etapele necesare demonstrarii ca poate deveni un asistent maternal bun, si-a obtinut atestatul.
Intr-o zi de decembrie, acum doi ani, a primit un telefon prin care era anuntata ca este in un baietel care are nevoie de ajutorul ei. Desi crezi ca esti pregatit pentru momentul asta.. ei.. se pare ca familia noastra nu era. Nici ea nici noi. Am fost luati prin surprindere si cu totii am inceput sa tremuram de emotie. Emotie care urma sa creasca si mai mult, cand ni s-a spus ca baietelul in cauza, Gheorghe, are doar 3 SAPTAMANI!!! Da, cursul de pregatire pe care il facuse era destinat copiilor de la 0 la 2 ani. Dar cred ca speram ca micutul..sa nu fie atat de micut :). Totusi avea chiar 0 ani!
Am zis cu totii DA!! Pe 22 decembrie 2006, Gheorghe, a petrecut prima lui noapte langa noua lui familie. Nascut de Sf. Andrei, la botez i s-a pus si numele Andrei. Asa cum il strigam acum: Andrei.
A devenit cu adevarat parte din familia noastra, fiind iubit de toti membrii si de toti prietenii nostri. Andrei face inca parte din familia noastra. Are 2 ani jumatate acum, si e un copil fara probleme, foarte vesel, foarte neastamparat si foarte destept. Parintii mei se implica foarte mult in educarea lui. Petrec foarte mult timp incercand sa ii stimuleze inteligenta. Andrei, la 2 ani jumatate, e foarte politicos: vorbeste cu toata lumea adresandu-se cu "nenea", "tanti". Spune "mesi" (cand vrea), si "te (r)og", cand vrea cu adevarat. Danseaza, se joaca, face gimnastica dimineata, asculta cantecele, invata poezii, asculta povesti. E minunea altei mame, care a ajuns in casa noastra sa ne lumineze ziua. E un scump, si toti cei care ajung in contact cu el, ajung sa il iubeasca. :)
Am o intrebare, totusi: e si ziua mea?! Neobisnuit, dar astazi am primit felicitari de la 4 (patru) persoane. In nici intr-un an nu am sarbatorit de Sf Constantin si Elena. Dar oare ar trebui?
Vine Liliana de la Elena??? /:)
Parca... nu.. zic eu. Dar oricum.. Un LA MULTI ANI, nu strica niciodata!!!
