duminică, 26 august 2007

Cu o lipsă de chef fantastică de a scrie, sau de a face orice altceva, intru pe blog ca să înşirui (din nou) o serie de rânduri/gânduri.
Vorbeam săptămâna trecută cu un amic despre... hmm .. mai orice, şi ne-am impiedicat de un subiect asupra căruia nu am putut fi de acord de nicio culoare.
Nu ştiu cine dintre noi e mai naiv sau cine trebuie sa îşi revizuiască un pic modul de gândire (ba ştiu - el), dar eu tot la părerea mea am să rămân.
Amicul susţinea sus şi tare că nu e posibili ca un băiat/bărbat şi o fată/femeie să fie doar amici.
Păi de ce? Din cauza unei atracţii absolut naturale, a unei atracţii sexuale? Păi da, ar zice el. Oare chiar nu putem trece peste aceste instincte şi să păstrăm o relaţie de prietenie.. pur şi simplu?
Eram în dificultate. Nu ne mai văzusem de mult. Ultima dată când ne întâlnisem el avea prietenă. Ne înţelegeam bine, am ieşit de câteva ori in "double date", cum ar zice englezul, am stat, la fel, de câteva ori, la mici discuţii. La subiectul ăsta însă nu se ajunsese. Dificilă situaţie, mai ales ca eu făcusem invitaţia la suc. Ups.. el e singur acum.. ups again.. oare făcusem o greşeală? Oare am trimis un mesaj greşit când, întâlnindu-ne întâmplător pe stradă, după destul de mult timp, îi zic "Hai, poate ieşim la un suc odată."
Eu pot să mă laud că am prieteni de sexul opus. Cu care comunic, de cele mai multe ori, chiar mai bine decât cu fetele. Nu mi se pare nimic ciudat in asta, pentru ca aşa a fost tot timpul.
Am un amic, încă din şcoala generală, cu care nu mă văd des, dar de câteva ori pe an, trece pe la mine. Stăm de vorbă, ne punem la punct cu toate noutăţile din viaţa celuilat. El are viata lui, de multe ori departe de aici. Nu s-a pus niciodată problema sa fie ceva mai mult. Pentru că suntem prieteni şi atât.
În facultate, am întâlnit pe cineva cu care am făcut "click" din prima. Şi nu pe plan sentimental. E una dintre persoanele cu care pot vorbi cel mai deschis, una dintre puţinele persoanele care au fost lângă mine când a fost şi rău şi bine.
Acum cateva luni, am descoperit pe internet pe colegiimei.ro, un coleg de şcoală generală, de care nu mai ştiam nimic, de la terminarea celor 8 ani de şcoală. Am aflat cu ocazia asta că era plecat de mult din ţară, dar că urma să se intoarcă în curând. S-a întors şi m-a invitat la un suc. Invitaţie pe care am acceptat-o cu plăcere.
Şi lista poate continua. Aşa ca sa nu imi zică mie cineva că nu se poate. Ba se poate domnule, şi chiar foarte frumos.
Nu imi pot imagina cum cineva, dupa 22 de ani de viaţă poate gândi aşa de limitat. Nu am reuşit să îi schimb părerea, in definitiv nici nu urmăream asta. Voiam doar să imi fac cunoscut punctul de vedere cu argumente cu tot. :D
Nu aşa că am dreptate?

Niciun comentariu: